Cei care contează…

Hello everyone!

Într-un sfârșit am găsit un moment de liniște și pot să încep să scriu. M-am tot gândit și m-am tot gândit cu ce să încep, așa că m-am hotărât să vă scriu ce am în inimă. Poate nu e cel mai bun subiect, poate nu o să vă placă, dar ce știu este că scriu despre ceea ce cred că e important, ceea ce rămâne peste timp, FAMILIA!

Nu, nu e 8 martie și nu este nici a doua duminică din luna mai ca să sărbătorim ziua tatălui, e doar ianuarie, o zi în care putem să ne oprim o clipă, să respirăm adânc și să mulțumim bunului Dumnezeu pentru ai noștri, mama și tata. Da, ei, cei care ne-au crescut, care ne-au dat tot ceea ce e mai bun, cei ce sunt lângă noi și vor rămâne mereu. De curând am primit un cadou de la sora mea și pe el scria: „Family is a gift that lasts for ever”, m-am emoționat când am văzut mesajul primit, drept să vă spun acum prețuiesc mai mult ca oricând familia, mi-am dat seama că atunci când pleci de acasă nu o să poți niciodată să ai o inimă bucuroasă pe deplin, o parte din ea e la ei, părinți, frați, surori, la cei pe care îi iubim și poate de multe ori uităm să îi prețuim. Nu vreau să devin banală și nici să vă plictisesc, vreau să vă fac să vă amintiți că mai presus de idealurile noastre, mai presus de ceea ce facem zilnic, sunt niște persoane care ne poartă cu drag în inimă, care ne înconjoară cu rugăciuni, care ne vor binele și care stau cu lacrimi în ochi și poate așteaptă un telefon de la noi. Ei sunt cei care contează cu adevărat!

Vrem să fim fericiți, dar hai să îi facem noi fericiți pe alții mai întâi, hai să le arătăm noi că îi iubim și apoi să așteptăm iubire de la ei. Cred că e timpul nostru să oferim, cred că e timpul nostru să le arătăm prețuirea! Până aici au fost ei cei care au dăruit, au dăruit necondiționat, au dăruit iubire, speranță, bucurie, protecție și noi uităm, noi suntem cei care nu avem timp, cei care nu știm să ne stabilim corect prioritățile și lăsăm lucrurile neimportante să ia locul celor ce contează cu adevărat, crezând că cei care ne iubesc așteaptă. Dar nu, nu mai e timp, acum e momentul să acționăm, acum e momentul să punem mâna pe telefon și să le mulțumim, acum e timpul să mergem să îi îmbrățisăm și să le arătăm recunoștința, ACUM și AICI hai să facem ceva!!! Să dezvoltăm o atitudine diferită, o atitudine care ne aduce fericirea. Fericirea pe care o luăm din ochii celor ce primesc ce le oferim noi. Hai să facem din asta un mod de viață, reușind astfel să fim mai fericiți, inspirând pe cei din jur, hai să fim o inspirație!

P.S.: Mama și tata, vă iubesc! ❤

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s