India – tărâm îndepărtat

E luni. M-am întâlnit cu o prietenă care de curând a petrecut două luni în India și am rugat-o să ne împărtășească din experiența ei. Ea a fost plecată cu scopul de a spune copiilor despre Dumnezeu și pentru a le oferi o mână de ajutor și a aduce un zâmbet celor ce au uitat să o facă. Haideți să vedem ce are să ne spună:

Cine ești tu?

Sunt Cristina, am 21 de ani, vin din Suceava și provin dintr-o familie cu 10 copii. Îl slujesc pe Dumnezeu din pruncie, iar la vârsta de 19 ani am hotărât să urmez o școală de misiune în vederea pregătirii mele pentru plecarea în India. Niciodată nu m-am gândit că Dumnezeu mi-ar îndruma pașii în slujirea mea pentru El în altă parte decât pe meleagurile României. Am știu că trebuie să merg acolo și am hotărât să mă pregătesc pentru asta. Așadar, a urmat o pregătire de 2 ani a cărei parte practică a fost chiar plecarea în India.

Când ai fost în India?

Am fost anul acesta în perioada 25 ianuarie – 22 martie. Am plecat de aici pe timp de iarnă cu un palton gros pe mine și am ajuns acolo la 25 de grade Celsius unde stăteai în tricou. Acolo asta reprezintă iarnă, vara ajungându-se până la peste 40 de grade. La întoarcere, în luna martie, am prins cam 35 de grade.

O exepriență care te-a marcat în acest timp?

Aveam toate actele într-un singur loc cu gândul ca să nu le pierd. După un zbor lung, ajunsă obosită la gazdă, mă așez să mă odihnesc. Telefonul era cu bateria moartă, așa că mi l-am pus la încărcat. Când s-a deschis ecranul era plin de notificări și am constatat că directorul aeroportului din Patna dorea să mă contacteze pentru că mi-am pierdut pașaportul. Am simțit cum Dumnezeu a lucrat, pentru că a doua zi m-am întâlnit cu directorul și mi l-am recuperat. Atunci când am primit vestea că l-am, pierdut am primit și rezolvarea problemei. Așa știe Dumnezeu să așeze lucrurile făcând ca ai Săi copii să fie biruitori.

Cum își face Dumnezeu lucrarea pe meleagurile Indiei?

Segmentul de populație cu care am avut contact cel mai des a fost cuprins între 5 și 22 de ani. Acești copii și tineri proveneau din familii destrămate unde educația nu era în niciun caz un punct forte, unde mizeria, boala și sărărcia erau cuvintele cele mai întâlnite. Mulți dintre ei proveneau din familii în care nici măcar o persoană nu știa să scrie sau să citească, unde singura luptă pe care o aveau era cea a supraviețuirii. Programul meu zilnic era diversificat, de dimineața până în jurul orei 13:00 copiii erau la școală, iar eu trebuie să pregătesc unele materiale necesare pentru restul zilei, ajutam la bucătărie uneori, iar în rest mă ocupam de mine. În intervalul 13:00 – 14:30 întâmpinam copiii care veneau de la școală și petreceam un timp de recreere cu ei. După aceastea urma prănzul și programul de studiu. Pentru că i-am prins în perioada examenelor copiii studiau foarte mult. Eu trebuie să îi supraveghez și să îi ajut pe cei mici la temele în engleză. Urma un scurt timp devoțional în care îi invățam cântece sau le prezentam povestioare biblice, deseori urmate de jocuri recapitulative.

În cele 2 luni petrecute acolo am văzut că indienii sunt veseli, foarte primitori și deschiși în ciuda tuturori lipsurilor. Totodată am realizat că sărăcia, boala și mizeria sunt mult mai reale decât am crezut și că, în ciuda tuturor acestor probleme, nevoia lor cea mai mare este nevoia de Dumnezeu. Atunci când în viața unei persoane intră Dumnezeu acea persoană, fie că este copil, adolescent, tânăr sau bătrân, are un scop în viață. Stând în acest centru am văzut cum, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin intermediul misionarilor, copiii fără nicio șansă au fost transformați, misionarii punându-le în valoare talentele, ajutându-i să aibă baze solide ale unui comportament civilizat, îndrumându-i spre a avea visuri înalte pentru viața lor, și nu în ultimul rând ajutându-i să crească spiritual.

Mulțumesc lui Dumnezeu că, deși mi-a schimbat total planurile, am descoperit că bucuria mea stă în planurile Lui. A fost o experineță din care am învățat că lumea nu este așa cum o vedem noi, aici în România, confirmându-mi că trebuie să merg din nou în India.

20180130_141618

20180208_201321

20180212_133007

20180213_161808

20180216_212037

20180225_191322

20180226_195616

20180302_171234

20180303_112721

20180304_124954

20180305_162405

IMG-20180314-WA0097

IMG-20180314-WA0101

IMG-20180403-WA0005

#BEYOU

#BEHAPPY

P.S.: Ea a fost Cristina. Dacă vreți să luați legătura cu ea o puteți contacta prin email la cirlancristina97@gmail.com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s